Un caz care reflectă o analiză asupra misiunii penticostale românești este Cazul Bodnariu și „preluarea în custodie” a celor cinci copii ai familiei de către Barnevernet, Agenția de protecție a copilului în Norvegia. O familie mixtă de intelectuali, Marius Bodnariu – român și inginer IT și soția lui, Ruth – norvegiană și asistentă medicală, cu convingeri penticostale, sunt căsătoriți și stabiliți în Norvegia în regiunea Naustdal, unde locuiesc și lucrează de circa 10 ani. Au cinci copii de vârste diferite la momentul derulării evenimentului adus în discuție: Eliana (9 ani), Naomi (7 ani), Matei (5 ani), Ioan (2 ani) și Ezekiel (4 luni).[1] Ruth, crescută în Norvegia, cunoaște bine regulile norvegiene cu privire la educuația copiilor.[2] Pe de altă parte, printre învățurile și valorile creștine pe care părinții le insuflă în copii este ideea că „Dumnezeu pedepsește păcatul”. Tatăl lor, Marius, cântă la ghitară, și prezent în educația religioasă a copiilor  îi învață cântece creștine din România.[3]

Auzind la școală pe fetițele Eliana și Naomi cântând cântece colegelor lor cu mesaj specific creștin, și coroborând această bănuială de îndoctrinare religioasă a lui Marius cu niște așa numite „abuzuri fizice”, constând în palme la fund date unora dintre copii sau tras de urechi a altora mai neastâmpărați, directoarea școlii din satul Vevring, unde învață cele două fete ale familiei Bodnariu sesizează Serviciul local de Protecție al Copilului (Barnevernet) ca aceștia să fie preluați în custodie, fără a mai trece prin cadrul respectării procedurii legale de discuție prealabilă cu părinții copiilor și creare a unui dosar, cum ar fi fost procedura normală și legală în astfel de cazuri. Era 8 noiembrie 2015.[4] Comuna Naustdal fiind mică, iar copiii puțini în școli sau la grădiniță, Marius este responsabilul comitetului de părinți atât la școala fetelor, cât și la grădinița băieților, așa că, cu atât mai mult se impunea o discuție prealabilă cu el din partea Agenției de protecție a Copiului (Barnevernet). [5] În ziua de 16 Noiembrie, Barnevernetul acționează masiv. Fetele mari sunt luate de la școală de Protecția Copilului și duse în altă localitate, unde sunt date în custodie împreună, unei familii norvegiene, după un plan pregătit în prealabil. În timpul serviciului, probabil ca să nu opună rezistență luării băieților de acasă, Marius, tatăl copiilor este condus la secția locală de Poliție, pentru a da explicații despre tratamentele „dure” aplicate copiilor lui și petrece câteva ore în secție, considerându-se arestat, fără a fi clar dacă există un mandat sau nu pentru acest lucru. El nu poate comunica în acest timp cu soția lui telefonic, deoarece era „sub interogatoriul poliției”.[6] Așteptând fetele să vină de la școală, mama este șocată să vadă două mașini negre cum vin spre casa ei, apoi echipa de la Protecția Copilului (Barnevernet) îi ia în mod abuziv cei doi băieți, pe Matei și Ioan și îi duc în mașină, separându-i de părinți în mod forțat și plasându-i într-o altă familie norvegiană din alt oraș, la 3,5 ore de casa familiei Bodnaru.[7] Familia Bodnariu este în stare de șoc! Patru copii le-au fost luați de lângă ei forțat într-o singură zi! Nici nu știu cum să acționeze. Își anunță familia în România, iar fratele lui Marius, Daniel Bodnariu, păstor asistent în Biserica Penticostală Filadelfia din București discută cu familia lărgită situația tragică din casa lui Marius și Ruth, între care sunt și sora lor și cumnatul Vinicius, diacon în Biserica Penticostală Elim din Chicago, care cheamă comunitatea penticostală din SUA să se roage pentru o soluționare favorabilă a acestui caz. Așa ajunge mesajul despre „răpirea copiilor familie Bodnariu” la păstorul Cristian Ionescu, păstorul senior al Bisericii Penticostale Elim din Chicago chiar în ziua în care cei patru copii au fost luați în custodia Barnevernetului.[8] A doua zi, în 17 noiembrie 2015, mașinile negre ale Barnevernetului se întorc la casa familiei Bodnariu din satul Redal, iar Marius și Ruth sunt convinși că le aduc copiii acasă și că a fost o avertizare sau o greșeală. Spre stupoarea lor, lucrătorii de la Barnevernet le „smulg” din brațele lui Ruth, tânăra mamă disperată și pe micuțul Ezekiel, un bebeluș ce avea puțin este trei luni și avea nevoie de alăptare la fiecare câteva ore, și îl plasează și pe el într-o familie de norvegieni, cu posibilitatea de a-l vedea de două ori pe săptămână, doar pentru a-l alăpta.[9] De această dată, părinții realizează că ei sunt ținta unui abuz a Protecției Copilului din Norvegia. Părinții disperați apelează la Barnevernet pentru a-și recupera copiii, și reclamă faptul că ei nu au procedat abuziv cu copiii lor, fapt dovedit și de expertizele medicale făcute copiilor, că decizia Serviciului de Protecție a Copilului este una excesivă, care trebuie aplicată doar în cazul unor situații grave, ceea ce nu era cazul lor, că nu s-au respectat drepturile părinților și luarea copiilor a provocat traume întregii familii, că nu s-a făcut o anchetă în prealabil, în care să se discute cu părinții, că a existat o lipsă de transparență în abordarea cazului, că interogatoriul lui Marius, cetățean străin s-a făcut fără translator și avocat, că Ruth, mama bebelușului Ezekiel a fost privată de a-și alăpta copilul prea mic, care încă avea nevoie de alăptare zilnică, ca și cum ar fi fost o mamă dezechilibrată psihic. În căutare unei soluții pentru a înfia copiii în România, familia Bodnariu începe să discute despre mediatizarea cazului în media în cazul în care Protecția Copilului din Norvegia nu poate găsi o cale amiabilă de rezolvare a situației.[10] Reprezentanții Barnevernet nu vor să cedeze copiii luați în custodie și încep să pună presiuni asupra mamei (Ruth) să de despartă de Marius și să declare în mod mincinos că este abuziv cu ea și cu copiii și astfel ea își va primi copiii înapoi. Pe Marius îl amenință că nu își va mai vedea niciodată copiii, dacă va mediatiza cazul.[11] În această situație, păstorul româno-american Cristian Ionescu înțelege clar că este vorba despre un rău în sistemul Barnevernet, că s-a practicat un abuz evident și că este rea voință din partea Protecției Copilului din Norvegia (Barnevernet), și cunoscându-i pe familia Bodnariu de o perioadă mai lungă ca oameni cinstiți, harnici, serioși, educați și creștini practicanți penticostali decide că trebuie sprijiniți în această tragedie de către creștinătatea penticostală, dar și de cea evanghelică dispusă să se implice.[12]

Pastorul Ionescu creează un grup de lucru sau „de criză” și planifică o abordare a cazului la toate nivelurile: la nivel apărării familiei legal (implicând diferiți avocați în cazul Bodnariu), la nivel politic (Președintele Cultului Penticostal, păstorul Moise Ardelean scrie președintelui României, Klaus Iohannis să intervină – ceea ce nu prea se întâmplă, primind înapoi doar un mesaj diplomatic din partea acestuia; cerând ajutor unor senatori români – Ben-Oni Ardelean și Titus Corlățean să implice nivelul politic – Senatul, Camera Deputaților, Ambasada Română din Oslo, Consiliul European), la nivel bisericesc (cerând Bisericii Penticostale să se mobilizeze prin demonstrații de stradă, la care se vor alătura solidar celelalte culte din Alianța Evanghelică – Biserica Creștină Baptistă și Biserica Creștină după Evanghelie,[13] dar și simpatizanți ai familiei din Biserica Ortodoxă și Catolică, [14] cel puțin prin declarațiile publice). Pastorul Ionescu și echipa de „recuperare” operativă încep să acționeze și pe alt front, prin mass-media, astfel că sunt implicate televiziuni creștine din România și Diaspora, dar și televiziunile publice din România, media scrisă și media pe internet, și chiar BBC, care vorbesc deschis despre abuzurile Barnevernet.[15] Primele proteste de stradă încep la București, inițiate de păstorul Daniel Bodnariu, fratele lui Marius, care împreună cu Comunitatea Penticostală din București și cu sprijinul celorlalte comunități creștine (Cultul Creștin Baptist și Cultul Creștin după Evanghelie), sensibilizate de durerea familiei Marius și Ruth Bodnariu, aflați în Norvegia, adună câteva sute de persoane și manifestă pașnic în fața Ambasadei Norvegiei din București.[16] În această perioadă, păstorul Cristian Ionescu își dezvăluie pe față planul față de Barnevernet și Norvegia: (1) Vor urma proteste de stradă în toată lumea, în toate comunitățile creștine române din lume în fața Ambasadelor Norvegiei; (2) În prima fază, vor acuza doar Barnevernetul (Serviciul de Protecția a Copilului – descentralizat din Norvegia); (3) Apoi va urma o campanie în care Norvegia și abuzurile care se fac în această țară vor fi dezvăluite Comunității Internaționale; (4) Odată pornit acest bulgăr de zăpadă sau această pârghie, Norvegia va fi „înnegrită” la nivel internațional și va fi boicotată la toate nivelurile (politic, economic, social).[17] Folosind căile informaționale create de apariția social-media și relațiile care s-au construit în Diaspora penticostală românească pe mai multe continente (Europa, America, Australia și chiar Asia), echipa de lucru a păstorului Ionescu începe să „aprindă focul” prin protest după protest la toate ambasadele Norvegiei din străinătate. După București urmează Chișinău, Madrid, Londra, Dublin, Roma, Frankfurt, Bratislava, Praga, Bruxelles, Haga, Varșovia.[18] Se mobilizează și românii din SUA, ca și cetățeni români și americani în același timp, uniți pentru același scop: returnarea copiilor familiei Bodnariu și acuzarea Barnevernet de câteva ilegalități: „răpirea copiilor de la familii în mod abuziv”, „maltratarea emoțională a copiilor”, „ilegalități făcute de Protecția Copilului din Norvegia în alte cazuri”, și toate acestea sunt acuzații făcute pe baza actelor.[19] Mișcările de protest din Washington DC, Houston (Texas) și San Francisco (California) adună sute de oameni, până la 3000 de protestanți, iar vocea românească despre abuzurile din Norvegia începe să se audă pe holurile Congresului American, unde patru delegații românești intră în birourile din Washington pentru a demasca abuzurile care se fac în Norvegia.[20] În total, pastorul Cristian Ionescu împreună cu toată echipa de inițiativă și cu misiunea penticostală (și evanghelică) din Diaspora reușesc să facă demonstrații în peste 65 de orașe ale lumii și să scoată în stradă peste 65.000 de oameni, mare parte dintre aceștia penticostali.[21] Este o manifestație românească globală fără precedent. Ziarele și televiziunile „urlă” pe scena publică și îl consideră evenimentul principal al zilei, cu titluri de genul: „Manifestații ale românilor la nivel global”. Discuții pro și contra la televiziuni, se discută toate aspectele (ciocnire de civilizații – în acest caz, cea avansată – a Norvegiei, și cea mai puțin avansată – a României, care încă și mai pedepsesc copii cu bătaia),[22] acuzații diferite ale unor oameni paraleli cu cazul și cu diferite conspirații în minte (vezi cazul lui Alina Mungiu Pippidi, somată apoi de jurnalistul Mihai Gândea de la Antena 3, puternic implicat în caz, să își ceară scuze publice față de familie și față de toată mișcarea creștină implicată în caz, pe care a jignit-o).[23] Foștii consilieri și psihologi din Barnevernet încep să prindă curaj și să „mărturisească” abuzurile făcute de agenție asupra familiilor și copiilor, ca oameni care au asistat la aceste lucruri din interior, iar pe televiziunile din Norvegia problema Barnevernet începe să devină subiect de discuție.[24] Ultima mobilizare, cea din 16 aprilie, este ca un ultimatum pentru Barnevernet și Norvegia. Declarația este una unitară pentru toate demonstrațiile din acea zi, o singură voce pe patru continente care reprezintă voința comunității creștine românești și unitatea lor. Discursul capătă o altă dimensiune, spune într-un interviu pastorul Cristian Ionescu. Acum nu se mai strigă împotriva Barnevernet, ci împotriva Norvegiei.[25] Norvegia resimte la nivel internațional ecoul tuturor acestor acte umanitare și democratice izbucnite de-a lungul globului în toate marile orașe. Încep să își arunce responsabilitatea de la unul la celălalt, iar sistemul Barnevernet începe să își arate fisurile și instabilitatea. Dar încă nu vrea încă să renunțe, în ciuda durerii. Uriașa petiție online semnată de peste 10.000 de români pentru reîntoarcerea copiilor în familia Bodnariu ajunge inclusiv la regele Harald al V-lea al Norvegiei.[26] Dacă la început, oficialii Norvegiei tac, apoi încep să vorbească despre faptul că Barnevernetul este o organizație autonomă în care statul nu poate să se implice, în urma presiunilor încep să dea diferite declarații publice. Solveig Horne, ministrul norvegian al Copiilor și Egalității și Elisabeth Aspaker, ministrul norvegian al Afacerilor UE și SEE acuză în 14 aprilie 2016 manifestările românește de pe întreg cuprinsul lumii în termeni de genul: „Cazul Bodnariu reprezintă o campanie internațională împotriva Norvegiei.”[27] La nivel politic românesc, mai mulți parlamentari români au reacționat pe această temă, sesizând și organismele internaționale: senatorii Titus Corlățean (PSD) și Ben-Oni Ardelean (PNL) au depus în Senat în 22 decembrie o interpelare privind familia Bodnariu.

Interpelarea e adresată premierului Cioloș, Ministrului de externe – Lazăr Comănescu și Ministrului Muncii – Claudia-Ana Costea. Interpelarea, semnată de 102 senatori, solicită guvernului să ia în considerare inclusiv o plângere interstatală împotriva Norvegiei la CEDO (Curtea Europeană pentru Drepturile Omului).[28] Avocatul Poporului din România se autosesizează. O altă delegație parlamentară se deplasează în Norvegia, condusă de deputatul Mircea Dolha și au diferite întâlniri la nivel înalt cu omologi din această țară, cu Barnevernet, cu vecinii familiei Bodnariu, pentru a discuta nu doar cazul acestei familii, ci a altor 10 familii de români ai căror copii sunt plasați în familii surogat. [29] În final, după 7 luni de „luptă”, în data de 3 iunie 2016, toți copiii familiei Marius și Ruth Bodnariu sunt readuși în familia lor. Mare bucurie, emoții și lacrimi la toate nivelurile în care s-a dat lupta: în familia lărgită Bodnariu, la nivelul mass-mediei, a politicului și a echipei liderului care a fost creierul acestei misiuni „penticostale” și evanghelice fără precedent, păstorul Cristian Ionescu. Fiecare își exprimă victoria în termenii implicării lui. Nu voi consemna decât trei declarații, deși toate declarațiile pe care le-am „cules” din media sunt foarte interesante. Senatorul Ben-Oni Ardelean, pastor baptist: „Ni s-a spus că nu există nici o șansă, că nimeni nu câștigă împotriva Barnevernet; dar toate aceste forțe reunite și ajutorul lui Dumnezeu, care a fost fundamental, au făcut ca acest imposibil să fie posibil; erau șanse de «zero, virgulă zero, zero la sută» ca Barnevernet să dea familiei copiii înapoi. Oamenii buni care înțeleg cauzele mari, cu ajutorul lui Dumnezeu pot să facă din imposibil posibil.”[30] Jurnalistul Radu Tudor, unul dintre cei implicați pe partea de media: „este prima dată de la revoluția din 1989 când trei instituții fundamentale ale unei democrații, Presa, Politicienii și Bisericile reunite luptă împreună și au succes. Este prima dată când creștini penticostali, adventiști, catolici, ortodocși și catolici s-au reunit împreună să aducă acasă copiii în sânul unei familii. (…) Genul acesta de efort întrunit – Presă, Politicieni și Biserică – Tripletă fundamentală pentru o democrație pot să ducă la stoparea unor abuzuri și pot fi garanția libertății în România și în orice alt stat în Europa.[31] Păstorul Cristian Ionescu, creierul acestei uriașe operațiuni:

„Dorim să mulţumim tuturor celor care şi-au sacrificat timpul şi resursele, celor care au dovedit prin post şi rugăciune, prin implicare, prin cheltuielile pe care şi le-au asumat pentru a organiza aceste adunări de protest, prin cuvintele pe care le-au exprimat în public. Această mişcare nu a fost una dictată. A fost o mişcare a consensului nostru creştin şi uman (notă: permiteți-mi să subliniez aici „împuternicirea Duhului Sfânt”). Comunitatea românească a dovedit că este o forţă. Am dovedit că nu suntem un popor de oameni împrăştiaţi care nu avem o direcţie, care nu avem o raţiune. Am dovedit că suntem un popor demn de respectul lumii şi că ne putem organiza şi uni în jurul unei cauze drepte. Am dovedit că suntem un popor care cunoaşte dreptatea, care cunoaşte adevărul şi ştie să fie de partea adevărului. Pentru mine a fost o revelaţie pe care o voi preţui pentru tot restul vieţii. Sunt mândru că sunt român.”[32]

            Trecând dincolo de aspectul umanitar și de simpatie față de o minunată familie penticostală, Marius și Ruth Bodnariu, cărora le-au fost luați copiii în mod abuziv, trecând printr-o tragedie uriașă, ceea ce a atras ca un magnet sau ca un element comun toate cultele creștine a fost accentul pus pe familie și valorile ei. Dincolo de toți actorii politici, media sau religioși implicați în această acțiune creștină românească fără precedent, cărora merită să le recunoaștem toată implicarea, la cinci ani după eveniment am putea afirma fără intenția de a supăra pe toți cei implicați la diferite nivele (religioase, politice, media), că misiunea „salvați copiii Bodnariu”[33] a reprezentat o misiune penticostală macro-socială care a traversat culturile, deși s-a manifestat într-o cultură – cea românească, cu scopul precis de a repara un abuz uriaș adus unei familii, dar și acela de a promova valorile familiei: integritatea familiei creștine, unitatea ei, indivizibilitatea ei. Această acțiune a fost clar o acțiune de împuternicire a Duhului Sfânt, pornită din inima liderului și (de ce nu?) eroului contemporan Cristian Ionescu, păstor penticostal și tatăl a zece fete,[34] de a repara o nedreptate socială adusă unuia din „familia penticostală”, la care, ca lider, a reușit să ralieze toată comunitatea penticostală de pe patru continente, în inima cărora exista același Duh al împuternicirii (Duhul Sfânt) și care, iată, s-a dovedit o uriașă putere de transformare a societății pe un anumit palier al valorilor familiale.

Propuneri asupra unei împuterniciri a Duhului în toate contextele

În urma acestei experiențe a împuternicirii Duhului Sfânt pentru a aduce o schimbare în societate ar trebui ca misiunea penticostală românească să învețe niște lecții? Cu siguranță! Credem că evenimentul „salvați copiii familei Bodnariu” este un moment de reflecție teologică despre folosirea puterii și despre împuternicirea Duhului Sfânt în misiunea penticostală din care se pot extrage adevăruri valoroase:

(1) Un prim lucru pe care ar trebui să îl învățăm este faptul că lucrarea sau misiunea penticostală atât la nivel global, dar și la nivelul realităților românești nu este doar despre „cealaltă parte a cerului”, ci și despre această parte a cerului, unde există nevoi, oameni în durere, care au nevoie atât de rugăciune, post, compasiune, dar și de acțiune coerentă și unitară, chiar de luptă împotriva sistemului, pentru a le face dreptate. Iar misiunea penticostală cuprinde în ea atât proclamarea Evangheliei, cât și trăirea ei (sau demonstrarea ei practică). Misiunea penticostală, la fel ca și în Faptele Apostolilor nu este „o ghetoizare” a Duhului Sfânt și proclamării Evangheliei doar într-un cadru restrâns (Ierusalim), ci trebuie să fie vizibil și să transceadă societatea, granițele geografice, și să se manifeste în cele 2 mari dimensiuni: proclamare și demonstrare.

(2) O a doua lecție a împuternicirii Duhului în misiunea penticostală este legată de faptul că există valori biblice și umane fundamentale pentru care merită să lupți cu adevărat dacă există posibilitatea ca ele să poată fi introduse în societate și viață, în ciuda secularismului, materialismului și relativismului moral, deoarece aceste valori vin de la Dumnezeu și reprezintă legi ale Împărăției Sale. Dacă alte grupuri minoritare, precum LGBT pot să iasă în stradă și să pună presiune asupra autorităților civile și asupra comunității pentru a-și promova valorile la nivelul întregii societăți, de ce nu ar face lucrul acesta misiunea penticostală împuternicită de Duhul Sfânt, care reprezintă adevăratele valori eterne ale Împărăției veșnice care va veni? Oare Duhul Sfânt nu acționează prin oameni, prin profeții Vechiului Testament, prin apostolii Noului Testament? Oare nu suntem noi o comunitate împuternicită de Duhul lui Dumnezeu ca preoți, profeți și trimiși, împuterniciți să veghem ca adevărurile Lui să fie împărtășite în piața publică, în agora sau polis (2 Cor. 5:17-21)? Va trimite Dumnezeu pe alții, dacă ne are pe noi ca o extensie a împuternicirii Duhului Său?

(3) O a treia lecție valoroasă este legată de faptul că misiunea penticostală, împuternicită de Duhul lui Dumnezeu nu este o forță de neglijat, dacă are curajul să se unească și să vină împreună. Poate că în contextul românesc, noi, misiunea penticostală, am crescut cu ideea că suntem o minoritate într-o țară ortodoxă majoritară, că suntem o minoritate într-o țară comunistă care ostraciza creștinismul, și ne încadra în termenul marginal, limitativ și minimizant de „sectă”, cum eram numiți altă dată. Este timpul să schimbăm această mentalitate copilărească! Cred că trebuie să conștientizăm faptul că „am crescut”. Și am crescut frumos! Am devenit oameni maturi ai lui Dumnezeu, care trebuie să gestionăm resursele spirituale ale lui Dumnezeu în lume. Și nu doar resursele spirituale. Penticostalii uniți împreună reprezintă o voce profetică puternică în comunitate, indiferent de ceea ce ei au de spus. De aceea, trebuie să ne asigurăm că atunci când vorbim ca și comunitate a Duhului, vom prezenta mesajului Lui, fie că este vorba de prezentarea Evangheliei, fie că este vorba de apărat valorile ei, fie că este vorba de ridicare împotriva nedreptăților sociale. Am crescut și ar trebui să profităm de maturitatea noastră și să fim o voce profetică divină în societate, cum era vocea profeților care strigau cu glas tare nedreptatea și abuzul. Oare avem curajul să fim această voce deranjantă a lui Dumnezeu pentru societate?

(4) În condițiile creșterii penticostalismului atât numeric, cât și forță economică care începe să se impună în societatea internațională și chiar în cea românească în anumite orașe, ar fi de dorit ca misiunea penticostală împuternicită de Duhul Sfânt trebuie să „reglementeze un cadru al împuternicirii și folosirii puterii”. Acest cadru ar trebui să cuprindă zonele spirituale, sociale, politice și ele ar trebui, pe de o parte, să încurajeze comunitățile penticostale să își promoveze anumiți lideri împuterniciți de ele pe diferite paliere, care să îi reprezinte în societate, iar pe cealaltă parte să prevină abuzurile care ar putea surveni când anumiți așa ziși lideri care apar pe diferite scene ale vieții religioase, sociale și politice vor profita de „electoratul penticostal” pentru propriile lor interese și pentru ascensiunea lor la acel nivel „împuternicit”. Nu sugerez crearea unor partide penticostale, deși în anumite țări ale lumii, cum sunt cele din America latină, aceste lucruri au ridicat penticostalismul la nivelul de element transformator al societății. Sugerez doar crearea unui cadru care să reglementeze și să prevină abuzurile. Prea multe „voci penticostale” din ultima decadă, mai ales pe scena politică reprezintă interesul penticostalismului, și profită de electoratul penticostal în numele propriei lor ascensiuni, în timp ce ele sunt voci contradictorii, aparținând unor partide care se află în conflict deschis, fapt ce aduce confuzie în gândirea și chiar viața penticostală comunitară. Este ca întrebările retorice și fără direcție ale lui Farfuridi și Brânzovenescu din piesa lui Caragiale (O scrisoare pierdută): „Noi cu cine votăm?”

(5) Cred că este important să nu uităm că toate lucrurile pe care le-am exprimat mai sus au ca și bază o viață împuternicită de Duhul Sfânt, care vine din acceptarea lui Isus Hristos ca Salvator și Domn și botezul cu Duhul Sfânt ca parte a experienței penticostale. Duhul Sfânt, ca Duh al sfințeniei, ne călăuzește să trăim o viață de puritate încadrată în valorile și morala Sfintei Scripturi, insuflată și inspirată de El. Pe de altă parte, Duhul Sfânt ca Duh carismatic ne oferă daruri particulare și diverse, fie împuternicind anumite abilități particulare, fie oferind daruri prin care să fim de folos în primul rând bisericii sau comunității, apoi să fie o extensie a împuternicirii în societate și transformarea ei. Așezând temelia pe această bază a eticii și moralei încadrată în textul Bibliei și trăind o Evanghelie împuternicită în viața noastră, putem să purcedem la transformarea societății și nu doar purtarea valorilor Împărăției în societate, ci introducerea intenționată a lor ca sare și lumină în viața întortocheată și seculară a zilelor noastre. „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere (forța financiară), nici prin tărie (forță politică), ci prin Duhul Meu!”(Zaharia 4:6b).


[1] Cristian Pantazi, „Cazul Bodnariu, exemplu de ciocnire a civilizațiilor. Autoritățile norvegiene au luat cei cinci copii în custodie pe motiv de violență fizică, părinții recunosc «palme la fund», dar reclamă măsuri disproporționate. Cronologia evenimentelor”, articol publicat în 6 Ianuarie 2016, pe siteul HotNews.ro, la adresa https://www.hotnews.ro/stiri-esential-20708995-cazul-bodnariu-exemplu-ciocnire-civilizatiilor-autoritatile-norvegiene-luat-cei-cinci-copii-custodie-motiv-violenta-fizica-parintii-recunosc-palme-fund-dar-reclama-masuri-disproportionate-cronologia-e.htm. Vizualizat în data de 29 Septembrie 2020.

[2] Pantazi, „Cazul Bodnariu, exemplu de ciocnire a civilizațiilor”.

[3] Pantazi, „Cazul Bodnariu, exemplu de ciocnire a civilizațiilor”. Vezi și Daniel Bodnariu, „Pastor Daniel Bodnariu – Gânduri izvorâte din durere”, articol publicat pe siteul Radio Vocea Evangheliei Suceava 94,2FM, la adresa https://www.rvesv.ro/stiri-generale/pastor-daniel-bodnariu-ganduri-izvorate-din-durere/. Accesat în data de 29 Septembrie 2020.

[4] Daniel Dancea, „Familia Bodnariu și-a recuperat toți cei cinci copii luați de autoritățile din Norvegia: «Vă mulțumim pentru dragoste și suport»”, articol publicat în 3 Iunie 2016 în ziarul electronic Adevărul Timișoara, la adresa https://adevarul.ro/locale/timisoara/familia-bodnariu-si-a-recuperat-cei-cinci-copii-luati-autoritatile-norvegia-va-multumim-tuturor-dragoste-suport-1_57516ff45ab6550cb89814dc/index.html. Vizualizat în data de 29 Septembrie 2020.

[5] Pantazi, „Cazul Bodnariu, exemplu de ciocnire a civilizațiilor”.

[6] Idem.

[7] Dancea, „Familia Bodnariu și-a recuperat toți cei cinci copii luați de autoritățile din Norvegia”.

[8] Daniel Dancea, „Pastorul din SUA care a scos în stradă zeci de mii de oameni în cazul Bodnariu: «Ferească Dumnezeu să nu le dea copiii! Nu jucăm X și O cu Norvegia»”, articol publicat în 5 mai 2016, în ziarul Adevărul Timișoara, la adresa https://adevarul.ro/locale/timisoara/exclusiv-pastorul-sua-scos-strada-zeci-mii-oameni-cazul-bodnariu-fereasca-dumnezeu-nu-dea-copiii-nu-jucam-x-0-norvegia-1_572b4e7c5ab6550cb898743d/index.html. Accesat în data de 29 Septembrie 2020. Vezi și Daniel Bodnariu, „Pastor Daniel Bodnariu – Gânduri izvorâte din durere”.

[9] Pantazi, „Cazul Bodnariu, exemplu de ciocnire a civilizațiilor”. Vizualizat în data de 29 Sept 2020.

[10] Pantazi, „Cazul Bodnariu, exemplu de ciocnire a civilizațiilor”. Vezi și Dancea, „Familia Bodnariu și-a recuperat toți cei cinci copii luați de autoritățile din Norvegia”.

[11] Dancea, „Familia Bodnariu și-a recuperat toți cei cinci copii luați de autoritățile din Norvegia”.

[12] Dancea, „Pastorul din SUA care a scos în stradă zeci de mii de oameni în cazul Bodnariu”.

[13] Idem.

[14] Radu Tudor, „Veste miraculoasă: copiii se întorc la familia Bodnariu”, articol publicat în 3 iunie 2016, pe pagina personal a lui Radu Tudor: jurnalist, analist politic și militar, la adresa https://radu-tudor.ro/veste-miraculoasa-copiii-se-intorc-la-familia-bodnariu/. Vizualizat în data de 29 Septembrie 2020.

[15] Raluca Pancu, „Protest în 21 de țări pentru susținerea familiei Bodnariu. În România, mii de oameni au ieșit în stradă”, articol publicat în jurnalul Gândul, în data de 16 aprilie 2016, la adresa electronică https://www.gandul.ro/stiri/protest-in-21-de-tari-pentru-sustinerea-familiei-bodnariu-in-romania-mii-de-oameni-au-iesit-in-strada-15260701. Vizualizat în data de 29 Septembrie 2020.

[16] Dancea, „Pastorul din SUA care a scos în stradă zeci de mii de oameni în cazul Bodnariu”.

[17] Idem. De asemenea, am folosit idei extrase din discuțiile televizate de pe youtube, Credo TV și RTN Chicago;

[18] Pancu, „Protest în 21 de țări pentru susținerea familiei Bodnariu”.

[19] „Norway returns kids in high-profile custody case”, articol postat în 6 Iunie 2016, în jurnalul The Local No, la adresa https://www.thelocal.no/20160606/barnevernet-bodnariu-couple-children-back. Vizualizat în data de 29 Septembrie 2020. Vezi și Daniel Dancea, „Pastorul din SUA care a scos în stradă zeci de mii de oameni în cazul Bodnariu”.

[20] Dancea, „Pastorul din SUA care a scos în stradă zeci de mii de oameni în cazul Bodnariu”.

[21] Idem.

[22] Pantazi, „Cazul Bodnariu, exemplu de ciocnire a civilizațiilor”. Vezi și Raluca Ion, „Cazul Bodnariu, prin ochii norvegianului Steinar Lone: «Din secolul 19, noi nu ne mai batem nici câinii»”, articol publicat în 13 ianuarie 2016 în siteul Republica, la adresa https://republica.ro/cazul-bodnariu-prin-ochii-norvegianului-steinar-lone-zdin-secolul-19-noi-nu-ne-mai-batem-nici-cainii. Vizualizat în data de 29 Septembrie 2020.

[23] „Familia Bodnariu din Norvegia s-a reîntregit!”, postat pe canalul Youtube în data de 3 iunie 2016, postat de L. Enache la adresa electronică https://www.youtube.com/watch?v=s4zzM_fy7a0. Vizualizat în data de 29 Septembrie 2020.

[24] D Dancea, „Pastorul din SUA care a scos în stradă zeci de mii de oameni în cazul Bodnariu”.

[25] Idem. Vezi discursul „Oficial protest statement for the Worldwide pro Bodnariu protest”, articol publicat în siteul Bodnariu Family: Fighting Barnervernet, în 16 Aprilie 2016, la adresa http://bodnariufamily.org/official-protest-statement-worldwide-pro-bodnariu-protest/. Accesat în data de 29 Septembrie 2020.

[26] Ana Maria Lazăr, Cazul familiei Bodnariu – Deputat PNL: Mergem la Oslo să aflăm adevărul și să cerem să-și schimbe legislația”, articol postat în 14 Ianuarie 2016, în ziarul electronic Mediafax.ro, la adresa electronică https://www.mediafax.ro/politic/cazul-familiei-bodnariu-deputat-pnl-mergem-la-oslo-sa-aflam-adevarul-si-sa-cerem-sa-si-schimbe-legislatia-14965152. Accesat în data de 29 Septembrie 2020.

[27] Pancu, „Protest în 21 de țări pentru susținerea familiei Bodnariu”.

[28] Pantazi, „Cazul Bodnariu, exemplu de ciocnire a civilizațiilor”.

[29] Lazăr, „Cazul familiei Bodnariu – Deputat PNL”.

[30] „Familia Bodnariu din Norvegia s-a reîntregit!”.

[31] Idem. Vizualizat în data de 29 Septembrie 2020. Vezi și Tudor, „Veste miraculoasă: copiii se întorc la familia Bodnariu”.

[32] Dancea, „Pastorul din SUA care a scos în stradă zeci de mii de oameni în cazul Bodnariu”.

[33] Un titlu care seamănă cu acțiunea din filmul „Save private Ryan”, o istorie a debarcării americanilor și a trupelor aliate în Normandia cu scopul salvării Europei de regimul nazist al lui Hitler, dar în același timp o istorie a salvării unui soldat, Ryan, singurul supraviețuitor al războiului dintre cei patru copii ai unei familii de americani. Un film realizat de regizorul Steven Spielberg și adus în atenția publicului în 1998, care a câștigat premiul Oscar și Globul de Aur pentru mai multe lucruri.

[34] „Pastor american de origine română, tată a zece copii: «Domnule Președinte, ați ratat ocazia de a fi mare!», articol publicat în 20 Octombrie 2016, în siteul Știri pentru viață, la adresa electronică http://stiripentruviata.ro/pastor-american-de-origine-romana-tata-a-zece-copii-domnule-presedinte-ati-ratat-ocazia-de-a-fi-mare/. Accesat în data de 30 Septembrie 2020.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *